Munții Cozia 19 mai

                                Gențiene!!

           Vremea din nou ne joacă feste, visez de mult să merg în Creasta Builei, dar norocul nu ține nici de data asta cu mine, până la urmă hotărâm să mergem în Cozia, care este situat în partea central-sudică a Carpaților Meridionali; este mărginit la nord de Țara Loviștei, una dintre cele mai întinse depresiuni intramontane din Carpații Meridionali. Spre nord-est, micul defileu de la Pripoare al pârâului Baiașu separă masivul Cozia de culmea Poiana Spinului, din care, prin Poiana Lunga-Clabucetu-Fata Sf.Ilie-Grohotișu, se ajunge în creasta centrală a Făgărașului, în apropierea lacului Avrig. În vest, între Lotru și Călimănești, defileul Oltului la Cozia separă acest masiv de culmile munților Căpățânii.

            Pornim din Vâlcea cu un microbuz până la barajul Cozia , de aici spre mănăstirea Turnu (altitudine 310 m), de unde începe traseul nostru pe marcajul banda rosie, care se contină de la curmătura ”La Troiță” (673 m) cu marcaj bandă albastră până la cabana Cozia. Urmăm poteca și după aproape 2 ore ajungem la mănăstirea Stănișoara (720 m). Poteca șerpuiește prin pădure, iar din loc în loc întâlnim refugii pentru odihnă. După un urcuș susținut prin pădure ne așteaptă un loc frumos amenajat pentru a putea lua masa, facem pauză, citim decalogul montaniardului și apoi pornim mai departe. Drumul e lung, precum era preconizat, dar minunat, iar pădurea înfrunzită ne încântă privirea, cu splendidele puncte de belvedere. Vremea rea ne-a cam înpiedicat să vedem toate frumusețile locului, dar poate că data viitoare va fi mai bine și vremea va ține cu noi. Din alte povestiri de ale noastre știm că la munte nu este vreme rea, ci doar turiști neechipați corespunzător.

             După peste 4 ore de mers ajungem în creastă, pe muchia Vlădesei unde se întîlnesc numeroase elemente de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile şi strungile din Valea Seacă, stîncile şi grotele din Muntele Sălbaticu, repezişurile văii Bulzului, ajungem pe vârful Ciuha Mică ( 1629 m), și apoi la cabana Cozia (1570 m). Aici facem o pauză mai mare de un ceai și o bere și admirăm vârful Cozia ( 1668 m). După o pauză binemeritată pornim  pe marcajul triunghi roșu, care ne duce pe muchia Turneanu, Pietrele Roșiei spre Gara Turnu. Pe traseu admirăm Colții Foarfecii, pe o culme salutăm doua căprițe negre și ne bucurăm privirea cu florile de gențiene și irișii de munte. Înaintea terminării traseului ne prinde și  ploaia care a durat până la mănăstire. Traseul la întoarcere a durat în jur de 3 ore și s-a terminat din nou la baraj.     
            Terminăm un traseu lung, dar foarte frumos ..... ”Greu urcatul dar e greu și uitatul”, în această tură au fost Claudia Burnaz, Alexandru Pop.