PĂI MĂ DUSEI SĂ TREC LA OLT .....
Și dacă tot ”mă dusei” în zonă m-am gândit să facem și o
ieșire în natura și să profităm de zilele călduroase ale acestei toamne. No, amu
îi baiu, unde să merem? Greu de ales. În Cozia?
În Buila? În munții Lotrului? . .
. prea multe variante . . .
Îmi doream ceva nou, dacă se putea și un picuț de cățărare și
condiția principală să ajungem în Vâlcea până la ora 17.
În cele din urmă opțiunea a fost Muntele lui Basarab, din
masivul Căpățâni, care nu se remarcă
neapărat prin înălțimea lui, aceasta fiind de 880 m, însă este un munte frumos,
abrupt cu multe zone stâncoase și bine definite ca formă și . . . atât de aproape de civilizație!
Am pornit la drum cu
o strâgere de inimă, zona nu este marcată, e destul de abruptă și deoarece am
ales să mergem pieptiș pe stânci fără să le ocolim. Lăsăm mașina în parcarea de
lângă benzinăria de la barajul Turnu și admirăm câteva minute intrarea în
defileul Oltului, pe partea stângă ne aștepta Basarabul iar în dreapta sunt
Colții lui Teofil.
Pornim în amonte
câteva sute de metri peste podul-viaduct, deasupra golfului format la vărsarea pârâului Poștei
în barajul de pe Olt, până în fața mănăstirii Cozia Veche. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-cozia-veche-sfantul-ioan-piatra-118095.html).
Trecem prin spatele troiței, peste
strada de mănăstire și începem să urcăm spre dreapta, la început prin pădure
iar apoi pe stânci. Din când în când ne oprim să admirăm șerpuirea Oltului, din
aval, până hăt departe. Urcarea începe să fie din ce în ce mai pronunțată și apoi pe verticală. Trimitem
cercetașul înainte, adică pe Alex, să găsească ruta cea mai bună până sus în
prima creastă. O găsește și apoi se alătură tot grupul. Cu ajutorul unei bucăți
de semicoardă reușim să urcăm fără
probleme.
Ne tragem sufletul admirând
localitățile de pe langă Olt, stațiunea Căciulata, orașul Călimănești, barajul
care devine din ce în ce mai mic. Ne despărțim cu greu de prima creastă căci în
zare ne așteaptă altele mai înalte.
Coborâm, prin pădure, în prima șa
și dăm de porțiunea cea mai tehnică a traseului, în forma unei creste de cocoș.
Alex o escaladează și își dă seama că prizele sunt friabile și instabile,
destul de periculos pentru restul grupului.
Ocolim creasta și după 50 m de
mers pe sub ea, găsim o traversare care ne scoate în creastă, cu ajutorul corzii.
De aici admirăm Oltul în amonte, releul de pe Cozia și mănăstirea Turnu situată
la baza acestuia.http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-turnu-67824.html
O nouă coborâre prin pădure și o
altă escaladare de stânci ieșind în altă creastă, mai lungă, de unde putem
vedea undeva în depărtare, spre nord-est Făgărașii, spre nord munții Lotrului,
spre sud, mult mai aproape, frumoasa Vale a Poștei pe care o vom traversa la
întoarcere.
Traseul nostru se continuă pe
creastă unde mai ocolim sau escaladăm alte creste răzlețe mai mici. Spre finele
crestei ne punem întrebarea: Noi, azi de mâncat nu bem nimică? Zis și făcut, punem masa și ne
ostoim foamea cu bucatele din ”desagi”.
No, și cum călătorului îi șede
bine cu drumu, o luăm la vale pe un scoc abrupt unde înotăm în
frunze până la genunchi. După 10 minute de coborâre abruptă prin pădure ”virăm”
la stânga, o luăm pe lângă stânci și apoi la dreapta unde dăm de coliba,
în stâncă, a unui călugăr sihastru. Din spusele unor drumeți întâlniți în zonă
acest călugăr își duce traiul pe aici de vreo 30 de ani și se hrănește doar cu
roadele pământului.
Cu toate că ne-ar fi plăcut să
schimbăm câteva vorbe cu dânsul, acesta nu s-a arătat deoarece în grup erau
femei. De aici poteca a fost vizibilă și am coborât până la Valea Poștei, pe
care am traversat-o. Am continuat prin pădure, pe curbă de nivel timp de 15
minute și apoi am coborât până în dreptul benzinăriei unde am lăsat mașină.
Încheiem minunatul traseu la o
bere cu povestiri din tură și nu pot să nu fiu încântat de un traseu scurt dar
foarte frumos, cu speranța revenirii pe aceste meleaguri.
În această tură au fost: Claudia,
Mihaela, Daniela, Marius și moșu (Alex)
asa DA drumetii! multe, multe altele! ;) faine locuri si interesanta expeditie in "necunoscut", descrierea e pe masura:)) tot asa si pe mai departe!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa tura!! un traseu nou pt lume! bravo voua! mult succes pe mai departe!
RăspundețiȘtergereFoarte tare si foarte frumoasa tura pe nemarcate...Bravo si la cat mai multe...
RăspundețiȘtergereFrumoasa tura in necunoscut, dar voua va plac aventurile si de fie care data va iese tot ce va propuneti. Va felicit pentru tura si pt relatarea care e pe masura.Bafta si mult succes!!
RăspundețiȘtergereInteresant si extraordinar ca in fiecare tura, Ma bucur pt descvrierea data deoarece ar fi o sursa de inspiratie pentru alte persoane care vor vrea sa fac acea zona frumoasa. Bravo......Va pup
RăspundețiȘtergerefoarte frumos si inpresionant ca de fie care data. Spor si bafta in toate, astept urmatoarele voastre aventuri.
RăspundețiȘtergeremda foarte frumoasa ca de obicei, bravo ca veniti de fie care data cu ceva nou, va invidiez ca va faceti timp sa umblati prin atatea locuri. va pup!
RăspundețiȘtergerefrumoasa zona si merita explorata! Bravo voua ca ati evidentiat-o!!Spor in toate...
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa merg si eu in acea zona frumoasa daor ca e greu sa gasesti pe cineva care cunoaste zona, vad ca voi ati gasit pe cineva si de restul s-a ocupat Alex. Bravo si mult spor...
RăspundețiȘtergereFrumos si interesant! Bravo...
RăspundețiȘtergereAm cucerit un nou munte, un nou judet, alte inimi si multe ganduri!!!!Felicitari! Ma bucur ca locuri noi au fost bifate pe harta noastra si crestem in fiecare zi! Multumesc Alex pentru ca duci mai departe acesta poveste oriunde te-ai afla!
RăspundețiȘtergeremultumesc mult Bianca draga! Sper sa fim sanatosi si sa putem duce numele clubului cat mai sus!
RăspundețiȘtergere