Muntii Retezat 13-16 Ianuarie 2012

 
            Cascada Lolaia (1050 m)

                               "E greu la deal cu boii mici"

                          Jhonny!

                                           Alex!

                                            Anca!

                                            Szolt!

                              O saritură ca in gârla!

                              O saritură de pe "Bordu Tomii"

                               Aterizarea......

                               Pe lacul Pietrele (1990 m)

                              Aici am dat de zăpadă mare......

                            Refugiul Genţiana (1670 m )

           Pornim spre munte cu planuri de distracţie şi spre un mediu curat şi spre mediul nostru de suflet. Echipa formată din Jhonny, Anca, Alex şi din Nucşoara şi cu Szolt. Plecăm din Nucşoara cu maşina cu D-l Vasile membru al clubului de turism Floarea Reginei, până la Cârnic, de acolo plecăm spre refugiul Genţiana şi după 3 ore şi 20 de minute ajungem. Ne cazăm, socializăm şi apoi încingem un joc de cărţi până târziu in noapte.

           Sâmbătă dimineaţă, ne trezim, mâncăm ceva rapid pregătim rucsacii şi plecăm, vremea nu era prea prietenoasă ningea şi erau -9 grade. Zăpada era pufoasă şi ne făcea sa ne cufundăm dar să ne şi amuzăm, am continuat traseul până la bolovanul care se numeşte “Bordu Tomii” şi acolo am exersat sarituri în toate poziţiile posibile. De acolo am încercat sa urcăm spre şaua pietrele dar zăpada era peste un metru şi jumătate şi nu mai puteam avansa, ne-am întors la bolovan şi de acolo am luat-o spre Lacul Pietrele(1990 m), drumul a fost la fel de anevoios dar până la urma ajungem unde facem ceva poze şi ne distrăm în zăpadă. Pornim spre şaua bucurei dar după o ora de mers renunţăm ca zăpada era în jur de 2 m. Ne întoarcem spre cabană unde am continuat distracţiile până târziu în noapte. 

          Duminică dimineaţă, zăpadă mare, a nins toată noaptea  temperatură -10 grade, ştiam ca nu o să facem mare lucru dar nu putem să renunţăm fără luptă, plecăm în traseu, ninge fără oprire de câteva zile, de data asta drumul fiind mult mai greu şi obositor  în faţa noastră era un grup de maghiari care aveau rachete de zăpadă, dar tot greşau poteca şi se afundau până la gât, se chinuiau câte 10-15 minute sa iasă dintre jnepeni, şi apoi înainte de lac ei renunţă, noi  reuşim să ajungem la lac, unde a început viscolul şi ne-a făcut sa ne întoarcem. Seara a continuat cu glume, bancuri, jocuri şi bună dispoziţie.

         Luni ne trezim mai greoi, o vreme superbă, soare şi o temperatură de -13 grade. Cu regret pornim spre casa dar cu un bagaj de amintiri minunate.