marți, 26 iulie 2011

Rachitele M-tii Vladeasa 24-25 iulie





Herghelia de cai..



La statia meteo de pe Vladeasa.















Cascada Valul Miresei!




















George la iesire din scorbura..




Adela la iesire din tunel.




Alex la iesire din grota!



Echipa de duminica.




Întotdeauna mă întrebam de ce zilele de muncă din timpul săptămânii sunt mai lungi decât zilele de weekend dedicate mult iubitului meu munte... şi nici în acest weekend nu am reusit să găsesc răspunsul, deşi am ales o cale mai puţin ştiută de sufletul meu, dar aproape din alt punct de vedere. Masivul Vlădeasa, ce ascunde al doilea vârf ca altitudine din Munţii Apuseni, în Vf. Vlădeasa, 1836 m, a cărui suprafaţă este situată în judeţul Cluj, aproape şi la îndemână, a fost destinaţia mea în acest sfârşit de săptămână. Însă muntele are cărările lui ascunse, iar eu, alături de cea care mi-a fost o frumoasă companie, aveam să descoperim ce ascunde zona Răchiţele-Vlădeasa.
Am plecat în jurul orei 11 dimineaţa din Cluj cu maşina unui prieten. Destinaţia: refugiul salvamont din Răchiţele. După 85 km ajungem la destinaţie, ne obişnuim puţin cu imaginea de „dealuri” şi cunoaştem puţin din castelul de apă al României: Munţii Apuseni. În scurt timp plecăm pe traseul Grotelor, de pe valea Stanciului, considerată în literatura de specialitate „cel mai endocarstificat areal geografic calcaros din România” (CiangăN, Vescan I., Geographia Napocensis, an I, nr 1-2, 2007). Un traseu spectaculos la fiecare pas, care oferă minunate puncte de belvedere de-a lungul celor 3 ore de parcurs, care a fost deschis pentru turism doar în vara anului trecut, când a fost amenajat corespunzător pentru siguranţa turiştilor. Traseul poate fi parcurs doar cu ghid din partea echipei Salvamont Salvaspeo Vlădeasa Cluj întrucât presupune parcurgerea unor porţiuni mai periculoase şi cunoaşterea zonei. Cu o vreme capricioasă care îşi făcea de cap, am reuşit şi noi, o echipă de 4 oameni, mai mult sau mai puţin pregătiţi de munte, să explorăm pădurea ce mirosea a tinereţe veşnică de deasupra peşterii Stanciului şi să admirăm de sus Valea Stanciului, cu faimoasa cascadă Vălul Miresii ce stătea ascunsă printre brazi, până la Valea Seacă şi platoul Vlădesei, însă de departe în tot acest amestec de natură sălbatică se impunea stânca Lespezi, cu un perete vertical de peste 300 m, având altitudinea maximă la aproximativ 1100 m.
O tură frumoasă în 4, dar era deja târziu şi drumul până la cabana Vlădeasa mai dura încă 3-4 ore. Luăm masa la refugiu salvamont şi prietenii noştri de la Cluj, Adela şi George, ne părăsesc. Încărcaţi cu energie proaspătă, plecăm spre Cabana Vlădeasa pe traseul: Refugiu salvamont, Răchiţele-Valea Seacă –Boaică – Pietrele Albe – Drumul Rogojanului – Cabana Vlădeasa, situată la cota 1400. Totul era nou pentru mine, iar frumuseţea munţilor Apuseni nu s-a dezminţit nici de această dată. Aveam impresia că traversăm o câmpie imensă după ce am ieşit din pădurea de la Gura Minii, însă respiraţia ne amintea mereu că suntem la munte. Totul părea lin, dar nu ne lăsa să facem nici o pauză, în timp ce sudoarea ne invada sprâncenele. Dar nu era greu, căci mirosul florilor de câmp ne împrospăta mereu, iar cântecul vântului rătăcit printre crengile de brad ne amintea de linişte. La Pietrele Albe am făcut o mică pauză, după 1 oră de traseu mereu cu soarele în spate ce se grăbea spre asfinţit. Pietrele Albe reprezintă un masiv calcaros, cu pereţi abrupţi ce culminează cu Piatra Grăitoare. Aici sunt prezentate în peisaj klippele calcaroase specifice pachetelor de calcare aşezate transgresiv, peste structurile vulcanice mult mai vechi. Cu o imagine spectaculoasă, aceste 2 benzi de calcare orientate N-S au o extensiune de peste 8 km. Nu poposim prea mult că nu vrem să ajungem cu noapte, iar dimineaţă aveam să pornim devreme la drum. Ţinem pasul bine pe Drumul Rogojanului, traversăm salba de pâraie ce îşi trag seva din inima Vlădesei şi ajungem în jurul orei 10 seara la cabană.
Totul era mai frumos decât mă aşteptam pentru o cabană situată la cota 1400. După o masă copioasă cu ceapă şi o supă ca la mama acasă, ne alegem o cameră micuţă pentru un somn dulce după o zi lungă. Şi poate a fost mai dulce somnul decât de obicei...
25.07.2011, trezirea la ora 7. Afară vântul îşi spunea cuvântul, iar norii se plimbau tare nehotărâţi. La meteo se anunţase vreme capricioasă, iar Vlădeasa era un bun exemplu. Servim un litru de cafea în cana fermecată şi cu bagajele pregătite, părăsim cabana. Trebuia să ajungem până la ora 14 în centru în Răchiţele pentru a lua microbusul spre Huedin, dar până acolo aveam un traseu de vreo 4-5 ore. Urmăm bulina roşie în paralel cu triunghiul albastru ce duce pe Valea Zîrnii, marcaj proaspăt făcut în cadrul unui proiect complex al asociaţiei Salvamont Salvaspeo Vlădeasa Cluj de promovare turistică a arealului masivului Vlădeasa, şi după o oră ajungem la staţia meteo de la cota 1800. Câteva poze în care să surprindem aspectul de dealuri al Munţilor Apuseni, căci vizibilitatea era bună şi fuga la vîrf, situat puţin mai încolo de staţia meteo. La ora 11 dimineaţa, în data de 25 iulie 2011 cucerisem un nou vîrf al Carpaţilor româneşti, Vf. Vlădeasa, 1836 m.
Platoul Vlădesei e ca un imens gol alpin, destul de slab marcat, cu risc de rătăcire mai ales iarna pe timp de ceaţă, ce oferă posibilitatea de a vedea până pe Valea Drăganului, lacul Drăgan şi spre Padiş sau satul Rogojel. De partea cealaltă a culmii avem plăcerea să întâlnim cu o herghelie de cai ce păşteau liniştiţi în bătaia brizei montane amestecată cu picuri de ploaie. Trecem printre ei ca doi şoricei şi ieşim direct deasupra Pietrelor Albe. O ultimă pauză de admiraţie a piesajului şi coborâm la drumul forestier de pe Valea Seacă urmând de data aceasta bulina albastră. Oprim să luam masa la Pensiunea Şuşman(http://www.pensiuneasusman.home.ro/ro/index.htm ) cu ceea ce ne-a mai rămas din tură şi să salutăm nişte oameni dragi. Chiar dacă ne-a plouat de dimineaţă, acum soarele ne mângâie şi avem noroc să prindem ocazie chiar de la pensiune până în Huedin. Iar de acolo drumul spre casă era mult prea uşor şi mult prea aproape. Căci toate trec repede când ai muntele lângă tine.

2 comentarii: